Au fost momente când m-am încăpățânat să obțin lucruri. Am făcut demersurile necesare și am vrut ACUM. Am vrut aia și aia și aia etc. Și mi s-a părut normal să am. Pentru că fac eforturi și pentru că merit, îmi ziceam.
Numai că nu s-a întâmplat mereu așa. Și în locul acelor lucruri am simțit furie, frustrare, dezamagire, tristete. Și nu înțelegeam de ce, când eu fac tot ce ține de mine. De ce alții au cu ușurință, și eu nu?

Sunt lucruri care nu sunt în controlul nostru. Uneori pur si simplu nu e timpul potrivit. Și lucrurile se întâmplă cu un motiv. E greu să accepți asta mai ales când nu cunoști motivul sau când ești control freak.

În astfel de momente ce mă ajută pe mine este să găsesc sens în experiențele pe care le trăiesc. Am avut mereu credinta că universul răspunde într-un fel sau altul la întrebările pe care le emit. Că atunci când pui o întrebare întodeauna vine un răspuns. Trebuie doar să fi atent.

Într-un astfel de moment când nu înțelegeam de ce întâmpin blocaje, s-a întâmplat să găsesc o hârtiuță cu mesajul ăsta:

“𝔸𝕔𝕠𝕣𝕕ă 𝕚𝕞𝕡𝕠𝕣𝕥𝕒𝕟ță 𝕖𝕘𝕒𝕝ă 𝕚𝕟𝕥𝕖𝕣𝕧𝕒𝕝𝕖𝕝𝕠𝕣 𝕝𝕦𝕟𝕘𝕚 𝕕𝕖 𝕥𝕚𝕞𝕡 ș𝕚 𝕚𝕟𝕥𝕖𝕣𝕧𝕒𝕝𝕖𝕝𝕠𝕣 𝕤𝕔𝕦𝕣𝕥𝕖 𝕕𝕖 𝕥𝕚𝕞𝕡. Î𝕟𝕥𝕣-𝕦𝕟 𝕤𝕚𝕤𝕥𝕖𝕞 𝕖𝕩𝕚𝕤𝕥ă î𝕟𝕥â𝕣𝕫𝕚𝕖𝕣𝕚 ș𝕚 𝕡𝕣𝕚𝕟 𝕦𝕣𝕞𝕒𝕣𝕖 𝕖𝕗𝕖𝕔𝕥𝕖𝕝𝕖 𝕡𝕠𝕥 𝕤ă 𝕒𝕡𝕒𝕣ă 𝕝𝕒 𝕦𝕟 𝕒𝕟𝕦𝕞𝕚𝕥 𝕥𝕚𝕞𝕡 𝕕𝕦𝕡ă 𝕔𝕒𝕦𝕫ă.”

Ce e interesant e că îl pusesem într-o cutie în care păstrazem poze cu mai toate obiectivele pe care le-am atins. (Erau de pe un vision board mai vechi). Și mi-am adus aminte că lucrurile nu au fost mereu așa. Am înțeles că e doar o perioadă. Pentru mine mesajul ăsta a avut sens.
Am luat-o ca pe o provocare de a renunța la control și de a accepta realitatea așa cum este.

Să accepți realitatea așa cum este nu înseamnă să renunți la ce îți dorești ci să renunți la atașament. La acele gânduri negative pe care le tot rulezi, la narațiunea pe care o creezi despre experiența ta și implicit la trăirile care îți produc suferință prin povestea pe care o construiești despre ce ți se întâmplă. Înseamnă să reziști tentației de a face comparații, de a găsi vinovați, de a te simți condamnat, blestemat, insuficient și de a deveni astfel o victimă.

Înseamnă să faci partea ta și apoi să lași în seama universului. Să accepți că nu deții controlul în toate. “Când” nu depinde întodeauna de tine. Tu poți să plantezi o sămânță și să vrei fructul acum dar e nevoie de timp ca sămânța să se transforme în fruct. Și în timpul ăsta mai intervin și alți factori. Planta crește dar nu are suficientă lumină. Poate între timp apar și niște dăunători. Mărul crește mai greu sau mai ușor în timpul de care are nevoie.
Există un timp pentru toate. Să avem răbdare cu timpul!