Nu plecasem spre muzeu cu gândul la revelații. Vedeam peste tot prin oraș o pictură ciudată – un bărbat într-un costum elegant, cu o pălărie  și un măr verde care-i acoperă fața.

Le Fils de l’homme.

M-a urmărit parcă de pe ziduri, din vitrine, de pe coperțile revistelor. Așa că într-o după amiază am căutat cine e Magritte. Am descoperit că are lucrări cu semnificații profunde, psihologice. Am ajuns inevitabil la muzeul care îmbină viața lui cu opera. Trecusem de multe ori prin fața muzeului și de fiecare dată mă uitam în urmă întorcându-mi capul spre vitrina magazinului din muzeu..

De data asta am pășit acolo din curiozitate și m-am trezit într-o lume care semăna cu visele mele. Nu la modul concret, ci metaforic vorbind. Mere, păsări, siluete fără chip, uși care nu duc nicăieri, nori suspendați în camere. Ca și cum pictase niște vise pe care nu le poți descrie în cuvinte, sau nu le poți povesti cap-coadă.

Nu sunt o cunoscătoare de artă.

Dar de când mă știu, mi-a plăcut să observ, să caut sensuri. Îmi interpretez visele și mă întreb ce e dincolo de reacțiile mele. Sunt fascinată de capacitatea minții de a crea simboluri și de a inventa scene, povesti și personaje.

Mi-am dat seama că mă atrag picturile lui pentru că toate par plăsmuiri ale inconștientului. Le vedeam ca pe niște fragmente de vise unde totul e posibil și unde regulile dispar.

 Am aflat că:

• a fost profund influențat de Freud și psihanaliză.
• este unul dintre cei mai importanți artiști ai suprarealismului, un curent care a dorit să oglindească inconștientul și să elibereze imaginația de constrângerile logicii și normelor sociale.
• Inspirația venea din vise, inconștient și era modul prin care expunea lupta dintre rational și irational. Suprarealiștii dădeau formă conceptului de _umbră_(așa cum îl numea Jung) adică lucruri nevăzute, interzise sau uitate, frici, dorințe, fantezii.

Întodeauna am crezut că dincolo de rațiune, răspunsurile cele mai bune vin dintr-un loc în care putem pătrunde doar atunci când suntem cu adevărat conectați la interiorul nostru. Când ne detașăm un pic de ”trebuie” și de ”așa se face”, ”așa e bine.”

Sau de tendința de a vedea totul doar prin ochelarii științei așa cum spune Lavinia Bârlogeanu:

Acest act de recuperare a înțelegerii profunzimilor sufletului omenesc mi se pare foarte important și tot mai necesar, dat fiind că suntem copleșiți de tendința obsesională de a măsura totul și de a reduce totul la ceea ce se poate măsura. Sub numele rezonabil al științei, distrugem zestrea spiritului, renunțăm la valoare și devenim tot mai caricaturali și bidimensionali. Or, nu trebuie să fie așa. Există mai multe căi prin care omul evoluează, iar dimensiunea simbolică și cea metaforică, nemăsurabile științific, sunt indicatori esențiali ai stării de sănătate și ai dezvoltării psihice. Degeaba îți dezvolți rațiunea și devii om de știință, dacă sensibilitatea ta față de inconștient și față de expresiile lui metaforic-simbolice rămâne subdezvoltată sau chiar e anihilată – ești numai o parte de om și, în ansamblu nu se poate spune că ești sănătos psihic, dacă ești atât de disociat. Si reversul este valabil – dacă nu gândești cu mintea ta – care ar trebui să fie educată  – și te lași înghițit în dogmă, oricare-ar fi ea, ești doar un fragment de om și nu ești tu însuți, acela care ai fost menit să devii. (Realitatea din vis, Cheia vindecării sufletului).

Revenind la Magritte, el spunea că nu caută să exprime „adevăruri”, ci să provoace gândirea și să tulbure obiceiul de a vedea lumea într-un singur fel.

Și chiar cred că ne-am obișnuit să vedem lumea doar într-un singur fel. 

Ne agățăm de aceleași credințe, aceleași reacții, aceleași interpretări de parcă suntem atotcunoscători.

Lucrările lui Magritte pot fi interpretate într-o mulțime de feluri. În funcție de ce proiectează fiecare privitor. Câți vizitatori, atâtea interpretări. Și la final sunt o multitudine de variante. Toate sunt adevărate și toate sunt false. Nu există un adevăr unic.

Oamenii ca Magritte ne arată că putem deschide ușa către o abordare nouă. Să lăsăm loc pentru imaginație, libertate și gândire mai flexibilă.

Uneori, a fi liberi înseamnă să vedem dincolo de logică și dincolo de ce am fost învățați. Și mai înseamnă să ne permitem să nu știm și poate doar să simțim.

Choose Yourself!